Ingrijirea pacientilor cu paraplegie

 Traumele de la nivelul regiunii dorsale si mai jos de el pot duce la paraplegie, fara ca bratele sa fie afectate. In cazul leziunilor de la nivelul T1 pana la T8, exista adesea control al bratelor, dar un control slab al trunchiului, ca urmare a lipsei controlului muschilor abdominali, echilibrul in pozitia sezand fiind bun. Traumele lombare si sacrale duc la scaderea controlului flexorilor soldului si a membrelor inferioare.

Recuperarea fiecarui pacient cu paraplegie depinde de:

• cat de grav a fost afectata coloana vertebrala;
• nivelul la care se afla leziunea;
• regiunea precisa care a fost afectata.

Diagnosticul se bazeaza pe examenul tomodensitometric, prin rezonanta magnetica (IRM), examenul lichidului cefalorahidian si electromiografie.

Recuperarea pacientului cu paraplegie

Obiectivele recuperarii paraplegicului sunt: reeducarea vezicii (evacuarea urinei se face prin posturare in sezand, cu presiune pe abdomenul inferior, prin contractii ale peretelui abdominal) si a intestinului; reeducarea motorie;. reeducarea sensibilitatii (trebuie implementat un inalt grad de subiectivism).

Reeducarea motorie se face in trei etape:

1. Reeducarea paraplegicului la pat: pacientul va trebui ajutat sa-si schimbe alternativ pozitia corpului (sa nu stea tot in aceeasi pozitie), mobilizari pasive si apoi mobilizari active pentru cresterea fortei musculare la membrele superioare si trunchi.  Se executa pe segmentele paralizate pentru mentinerea unei bune circulatii sangvine, pentru prevenirea anchilozelor articulare, a retracturilor musculo-tendinoase, pentru revenirea pozitiilor vicioase. Miscarile se executa lent, progresiv, articulatie dupa articulatie (fiecare membru se lucreaza timp de 15 min). Pentru reeducarea miscarilor respiratorii, intre exercitii se executa miscari de respiratie sub rezistenta.
2. Reeducarea pacientului cu paraplegie in pozitia de sezut: se efectueaza in spital sau in cazuri mai fericite deja la domiciliu, avand ca scop tonifierea musculara pentru ajutarea corpului sa se ridice in pozitia de sezut, adaptarea pacientului la scaunul cu rotile si pentru a face exercitii cu membrele inferioare.
3. Recuperarea paraplegicului pentru a merge (ortostatism): se face cu ajutorul ortezelor care asigura rigiditatea membrelor inferioare ajungandu-se pana la invatarea pacientului sa umble din nou.

Un rol important in aceasta dificila recuperare il are kinetoterapeutul, fata de pacient, pentru ca trebuie sa dea dovada de un inalt profesionalism si de imensa rabdare si bunavointa, telul lui final fiind acela de a ajuta pacientul sa se descurce singur.

Aceasta recuperare se face in ani de zile si se poate incununa cu succes, pacientul cu paraplegie putandu-se integra in societate si sa-si reia viata normala.